Ca să mănânci ori să găteşti bine îi musai să iubeşti ingredientele!
Ancestral poporul romăn a avut o legătură extrem de strânsă,intimă chiar,cu mancarea cea de toate zilele,fie cu legumele fie cu animalele. În primul rând mă refer la partea populaţiei din rural,majoritatea dealtfel,care şi-au dus traiul zilnic greu spre extrem.De pe vremea gintelor până spre comunism agricultura a fost de subzistenţă,puţinul obţinut fiind jefuit ori cu arma ori cu taxa!Zeciuiala medievală fiind oricum mult mai umană decât taxele contemporane ce trec de jumătzate din realizări!
Revenind la relaţia intimă dintre om şi mâncare se ştie,atestat de istorici şi antropologi,că oamenii din perioadele străvechi până către modernism trăiau cu animalele din gospodărie în aceiaşi casă şi asta nu doar pe teritoriul României ci cam pe tot globul pământesc.Eu am apucat să cunosc : capra Raluca din Murighiolul copilăriei, scoafa Ghiţaua din Sânpetru sacrificată de colegul tatălui meu pentru desfătarea familiei noastre şi mai aproape de zilele ăstea măgarul Marcel care a ajuns salam,porcul Fănică,un vier mangaliţă ieşit la pensie ce a ajuns cârnaţi,cocoşul bătân din Vad Pizdelea,de-i ciugulea lu*Coana Mare unghiile roşii de la picioare şi drept urmare a ajuns piftie….
Menirea lor pe faţa pământului este de a fi resursă pentru noi,oamenii. Creştem aceste animale cu respect,dragoste pentru că fac parte din noi,din ceea ce suntem.
Tocmai de aceea mă revolt când aud de conceptul hipsteresc *0 waste*!
Nu-i o invenţie modernă,poate doar transformarea în cârlig de publicitate de câtre nişte habarnişti oportunişti.Tradiţional se creşteau puţine animale datorită lipsei de performanţă în producerea furajelor şi atunci şi consumul de carne se făcea doar la sărbători şi duminica se gătea cu untură ori se scăpa un vârf de carne ori cârnaţ din garniţă în marea de legume ori mai recent de mămăligă. Şi atunci vin şi zic că dintr-un animal nu se risipea absolut nimic,elocvent fiind exemplul cu ţoiul din unghia de porc!