Am să pornesc din prisma experienţei mele,mic producător local,vis-a-vis de accesarea fondurilor europene.
Când am început să scot capul pe piaţa produselor locale devenind cât de cât vizibil pe plan local în Braşov am încăput pe mâna unui consultant de proiecte europene ce se posta în salvatorul micilor producători locali. Se întâmpla în perioada 2016-2019,exerciţiu cu fonduri şi granturi numeroase în agricultura românească.La început nu aveam destule S.O.-uri,unităţi de măsurare a valorii şi mărimii economice a fermelor,la măsurile la care am depus dosare am pierdut din lipsă de puncataj,culmea în faţa altor proiecte alcătuite de acelaşi scriitor de proiecte(manevră depui 5 proiecte execreabile în faţa unuia mediocru).La ultimul am depus o contestaţie şi mi s-a arătat dosarul,eu semnând ca primarul în faţa consultantului fără să apuc să citesc pe motiv de criză de timp,mai erau 40 de minute şi se închidea măsura. Proiectul avea începutul cu şi despre ferma mea de legume,grosul proiectului,cca. 170 pagini o copie de la un alt proiect despre integrarea gunoiului de grajd de la vaci şi tehnologizare cu roboţi de muls şi tanc de răcire a laptelui,încheierea fiind cu nevoile de investiţii ale mele.
După acest şoc,conform firii mele cercetează şi apoi găseşte soluţii,am luat-o de-a fir de păr.Bun!Întodeauna am întrebat cine întocmeşte şi pe baza la ce ghidurile pentru măsurile de fonduri. Ministerele fondurilor europene şi agriculturii!Dar nu de capul lor în urma consultării publice,consultanţii trebuie să aibe reprezentativitate,adicătelea tot ăia cu putere,marile cooperative,marii deţinători de terenuri şamd.
Din peste 4 milioane de fermieri înregistraţi APIA peste 3 milioane sunt ferme mici,definite arbitrar de subzistenţă,fără reprezentare la masa caşcavalului.Produsul local de către aceştia este realizat nu de către marii moşieri,statistica crudă APIA ne arată că de la împropietărirea făcută de Cuza nu s-a schimbat nimic cu excepţia derapajului comunist care a durat doar 45 de ani.
La proiectul pe care l-am pierdut cu dosarul cu baligi şi vaci,grantul era de 200000 de euro,sumă care ar fi tehnologizat LaBorcan cu sere ultra-performante ce ar fi asigurat producţie vegetală 12 luni/an,cu procesarea legumelor automatizată,transport cu mediu controlat plus tot ce ţine de complexul de marketing.A câştigat o fermă de vaci ultra-dotată astfel propietarul ei şi-a satisfăcut un vis de a avea un tractor de generaţie mai nouă cu pernă hidraulică,joy-stick şi alte cuceriri tehnologice…
Dacă dintr-un proiect de 200000 s-ar mărunţi în micro-proiecte de 20000 pentru 10 beneficiari mici,situaţia produsului local ar fi cu totul alta. Ce se pot face cu 20000? Puncte locale gastronomice,700 mp de solar performant,container frigo depozitare fructe şi legume proaspete,eficientizare energie verde în ferme,utilaje agricole pentru legunicultură şi pomicultură…..
Dacă mă mai apuc să comentez şi despre stupizenia alcătuirii unui dosar pentru accesarea fondurilor sigur trec de scrierile lui Balzac!