Decizia de cumpărare a oricărui aliment ar trebui să vină din memoria gustului, produsele alimentare depăşind de mult nevoia strictă de a asigura combustibil corpului uman.
Spre exemplu eu când merg la cumpărături, în pieţe sau la magazine mici sau hyper, aleg doar produse alimentare care îmi stârnesc oareşce picături de poftă în bolta palatină! Întradevăr de aici începe filtarea, producţia să fie făcută în regim extensiv, dacă este posibil să fie produs în România pentru a putea avea o conversaţie decentă cu ele pe tocător ori în cratiţă, prospeţime/termen valabilitate, preţ, aspect fizic, conţinut chimic….
De câţiva ani buni nu mai iau în seamă trâmbiţările de marketing de pe etichetele produselor alimentare care ţipă de cât de naturale, bio, sănătoase ar fi. În ceea ce urmează mai jos o să încerc să argumentez de ce ignor aceste aspecte:
Bio, ecologic – În 2020 ar fi trebuit să se schimbe Regulamentul U.E. care reglementează agricultura ecologică pentru întreaga comunitate. S-a schimbat cu multe amendamente datorate covid-ului în 2022 şi s-a schimbat în rău, multe excepţii, multe derogări cu largul concurs al firmelor certificatoare. Practic dacă anunţi certificatorul ai voie la hibrizi, tratamente nu chiar cuşere, etc…
Slow Food – Un sistem de reunoaştere al activităţii de producţie extensiv cu o limită strictă a kilometrilor dintre fermă şi farfurie. Cam atât, nimic despre Mendeleev, nimic de tehnologii, absolut nici o verificare sau vreo instituţie de control pentru cele declarate.
Global Cap, alte sisteme CCP, sună bine ca dosar de acreditare, practici sustenabile de agricultură, etică, control al materialului genetic, etc, neavând acces la excepţii precum la certificarea ecologică nu mă pot pronunţa dacă aceste acreditări de management produc sau nu efecte benefice pentru consumatori.
Eticheta curată, Natural 100%, Tradiţional, Ca la Tuşi în bătătură, etc, toate trompete răsuflate pe care masa largă a consumatorilor nu cred că le mai ia în seamă.
Revin cu ideea de gust care cam ăsta ar trebui să fie factorul determinant în alegerea de consum dar şi despre relaţia strănsă dintre consumator şi producător care în timp poate creea o relaţie de încredere reciprocă. Aşa că îndemn pe căt mai mulţi să incerce o astfel de relaţie: CUNOAŞTE-ŢI MÂNCAREA, unde se naşte, cine şi cum o produce!
De aceea este impetuos necesar ca în fiecare oraş să existe o piaţă decentă cu toate facilităţile moderne şi cu toate cerinţele normelor sanitar-veterinare în vigoare pentru ca relaţiile dintre consumatori şi producătorii locali să aibă o şansă să crească normal şi firesc!